o mica idee de film

dupa cum bine stie lumea care orbiteaza in campul meu gravitational (waw ce pretios a sunat), eu nu fac nimic din simpla nevoie de a face. Pentru a scoate ceva de la mine trebuie sa fiu rugat… mult si insistent. Si de aceasta data am fost rugat, mult si foarte insistent, si a trebuit sa promit in cele mai intime momente ca voie scrie acest post. Aparent persoana binevoitoare s-a saturat sa tot aberez despre scenariile din mintea mea in calmul si linistea baii cu lumanari si m-a convins sa pun jos cateva idei. N-am de gand sa scriu pe vrun caiet obscur, sa feresc ceea ce scriu aici de ochii indiscreti ai unora care vor sa faca furt intelectual pentru ca sincer nu-mi pasa ce se intampla cu povestea, daca e preluata, publicata sau facuta film. Cel mai probabil nu se va intampla nimic.

Asadar…

Actiunea incepe in anul 1973, intr-un bunker sovietic ultrasecret. Pe holurile stramte, slab luminate si reci un tanar doctor in fizica aplicata alearga spre centrul de comanda. Hartia alba cu numere si insemnari tremura in tandem cu mana lui. Plin de entuziasm, da la o parte operatorul de la pupitru si ridica receptorul rosu. 10 secunde mai tarziu, cu o voce subtire, emotionata, rosteste: am reusit! tovaras presedinte.
In camera de unde a iesit doctorul, dupa o usa enorma din fier, era o masa, un scaun, un om si un calculator. Intre om si calculator meandre de fire de diferite culori faceau legatura intre creierul uman si masina. Undeva in spate, pe un monitor, litere prindeau in mod inexplicabil viata.
O suta de ani mai tarziu, pentru prima data in istoria omenirii, in mod public s-a realizat transferul de constiinta dintre creierul uman si computer. Sub tutela UG-ului (uniunii globale), experimentul realizat in 1973 a fost de-alungul anilor intens perfectionat.
In cei 30 de ani care au urmat, s-a realizat si primul transfer al constiintei preluate de masina la un corp uman. Cum tehnica clonarii era cunoscuta deja de decenii bune, omenirea a descoperit practic calea spre nemurire. Cu alte cuvinte, orice om putea sa-si faca un back-up al constiintei pe suport magneto-optic pentru ca, in cazul in carea acel om murea, o clona de-a lui ar fi putut prelua constiinta si continua viata de unde ramasese. S-a ajuns la un asemenea nivel, incat baza personala de date eraactualizata la secunda, prin intermediul unui… din lipsa termenului la momentul cand scriu ceea ce scriu – un modem montat in creier care trimitea semnale la baza de date centrala. Daca de exemplu ai fi avut un accident de masina, ultimul lucru pe care ti l-ai aminti ar fi impactul si te-ai trezi pe patul de spital in siguranta si caldura clonei tale personale.
Aceasta descoperire si implementarea ei la nivel global a schimbat in mod radical modul de viata al fiecarui suflet de pe pamant.
In foarte scurt timp, toate drepturile asupra folosirii tehnologiei au fost preluate de compania multinationala care controla deja 90% din piata de consum la nivel global. Cu o asemenea putere, nu numai ca aceasta companie avea un rol mai important decat orice alta institurie de planeta, dar si-a asigurat si consolidat un rol in conducerea guvernului global. Neputinciosi la schimbare, reprezentantii a ceea ce acum 50 de ani erau tarile lumii au incercat sa se opuna acestui monopol insa au fost amenintati cu revocarea dreptului de “renewal” – reinnoire – termenul dat de corporatie pentru procesul de mutare a constiinte intr-o clona personala. Acelasi lucru l-au facut si cu miile de protestanti care au invocat dreptul constitutional mondial la libertate.
In 500 de ani de existenta, Corporatia a inlaturat orice forma de libertate si liber arbitru existenta pe pamant. Doar un numar foarte mic de oameni au reusit sa formeze o rezistenta ultrasecreta. Intr-un laborator obscur au reusit sa faca o replica a echipamentului folosit in renewal, folosind planurile unui dezertor al corporatiei.
S-a observat ca transferul de constiinta repetat duce la folosirea de catre subiecti a unor zone din creier pe la care nu aveau acces in prealabil. Din dorinta lor de a nu favoriza acest lucru, corporatia a instalat inhibitoare in corpurilor clonelor folosite la reinnoire. Doar un numar limitat de oameni care faceau parte din conducerea corporatiei putea avea acces la o reinnoire curata, fara inhibitori.
In laboratorul lor obscur, toti cei aflati acolo sarbatoreau prima reusita a implementarii cu succes a tehnologiei. Prin acest act curajos, s-au detasat in sfarsit de ghearele si obstructiile corporatiei si pentru prima data in 500 de ani, omenirea parea sa aiba o sansa de scapare.

in fine, urmeaza povestea a patru oameni din rezistenta care au reusit sa se infiltreze in randurile corporatiei si sa porneasca o revolutie la scara larga. Cum au reusit ei sa salveze omenirea din lanturile sclaviei, aspecte ale vietii lor personale, evolutia rase umane post-corporatiste, precum si multe alte idei …. altadata.
pe azi ajunge.

big brother is thinking for you

Trecand de termenii economici, de faptul ca acest film nu are subtitrare, trecand peste problemele noastre de zi cu zi, acest film trebuie vazut daca iti pasa de ceea ce se va intampla in viitorul apropiat. Iar atunci cand mancarea se va da din nou pe cartele, cand saci de bani vor arde pentru cateva grade in plus in casa, ei vor zice: noi am tras semnalul de alarma, voi ati ales sa fiti nepasatori, sa va complaceti in viata voastra lipsita de un sens anume si sa lasati pe altii sa gandeasca in locul vostru. Schimbarea va veni ca o avalansa peste cei care nu sunt pregatiti sa-i faca fata. Vom deveni scalvii unui sistem iar dreptul la libertate cu care se naste fiecare om va fi anulat. Statul global nu va functiona in interesul omului de rand – masele vor functiona in interesul sistemului.
Sunt curios cati dintre voi veti avea curiozitatea sa urmariti acest documentar si cati vor crede ca este o amenintare reala sau doar o alta teorie a conspiratiei.
A si apropo, Barak Obama a dat o lege prin care guvernul poate intrerupe internetul in america daca internetul este vazut ca o “amenintare” la adresa Statului. How sick is that?!

ironic, nu?

Why we fight?

Am lipsit ceva timp, nu am vrut sa ma tradez in vrun fel sau sa-mi tradez starea de spirit. Am invatat ca e mai bine sa te lupti singur cu ceea ce te doare. Daca impartasesti, cei de langa tine te vor crede slab si te vor lovi de cate ori au ocazia.
Sunt egoist, la mai multe nivele, dar acum ma refer doar la faptul ca nu va voi impartasi povestea mea, nici ceea ce am invatat din ea. Sunt lucruri pe care oricum cine le citeste le uita cand da “X”. Trebuie sa treci prin asa ceva, sa tipi putin de nervi si furie in adancul tau, sa scoti 3 perisori albi pe care ii vei vana apoi cu penseta si sa iei o foaie de hartie pe care sa treci inventarul unei experiente. Ii zic experienta pentru ca momentan cuvantul relatie imi provoaca valuri de scarba si am deja probleme cu stomacul.
{eram intr-un bar, ravers sau ceva de genu, aveam la masa 4 omuleti si doua putze, unul din ei mai guraliv de felul lui baga fel de fel de tampenii cu un debit idiot (ce-mi place asta – debit idiot). In prealabil imi cumparasem cateva plicuri de smecta de la farmacie pentru ca am probleme cu stomacul de ceva timp incoa, zici ca-s blestemat, nu pot sa mananc nimic calumea. Ma ridic, ma uiti la cei de la masa, se face liniste, bag mana la piept, scot un plic de smecta si-i zic amicului meu drag: You’re full of shit, have a smecta.}
Inventarul unei relatii… mereu mi-a fost frica sa fac asta, in subconstient inca mai speram ca va mai fi ceva, candva, asa cum atunci cand vezi un om mort te uiti cu teama si respect la el fara sa ii scotocesti prin buzunare. De data asta am dezbracat de tot “mortul” si am pus frumos pe foaie, cu liniuta, ce si cum am invatat, ce-am pierdut, ce-am realizat, cum ar fi fost fara, cum ar fi fost CU in continuare. In mod normal nu sunt un tip extrem de organizat, nu imi place sa categorizez, nu imi place ordinea impusa, urasc liniutele. De data asta insa era necesar. Pentru mine. Dupa 3 ore de brainstorming tin foaia plina de liniute pe-o parte si pe alta. Aprind o tigara. Cu grija dau foc la foaie din acelasi foc cu care am aprins tigara. Cand flacara ajunge la degete ii dau drumu jos pentru a fi inghitita complet de foc. De ce am luptat? Pentru un gram de cenusa imprastiat de vantul rasaritului?
Pana la urma asta ajungem cu totii, mai devreme sau mai tarziu, un pumn de cenusa. Aruncat in mare, sau pe un deal, sau pe un varf de munte. Din pumnul ala de cenusa nimeni nu va vedea “liniutele” trase. Vor disparea fara nici o urma.
Pentru ce luptam?
Unul ar zice ca merita sa lupti ca sa poti sa ajungi sa privesti calm cum altul scrie pe blog ca i se rup prezervativele cu femeia cu care acum o luna iti faceai planuri pentru dracu stie ce in viata.
Altul ar zice ca lupti pentru a avea taria sa fii nesimtit fata de o femeie. Sa o chemi la tine, sa o futi in toate felurile si sa te oferi sa ii imprumuti bani de taxi si de tigari. Sa poti sa-i soptesti la ureche cand o conduci la taxi ca atunci cand va ajunge acasa si va pune pachetul de tigari pe masa sa se uite in ochii lu’ sorasa-sa si sa zica:”uite ce fac eu pentru tine”. Cu toate ca astea sunt ultimele cuvinte pe care i le vei mai sopti vreodata la ureche.
De ce oare te simti bine sa-ti strige urcandu-se in taxi: PORCULE.
Pentru ce merita cu adevarat sa lupti? Pentru o slujba? Pentru o siguranta? Pentru un cont in banca sau pentru benzina in masina? Pentru o casa a ta? Pentru iubire?
Cand esti acolo jos, la 2 metri sub pamant sau cand plutesti dus de vant sau de apa sub forma de cenusa ce-ti mai ramane din toate astea?
Lupti ca prostu o viata intreaga si cand iti dai seama ca e gata realizezi ca ai fost prea ocupat luptand ca sa mai si traiesti viata respectiva.
M-am plictisit sa lupt pentru altii, pentru o relatie sau cum spunea fosta: “lupta in pula mea pentru mine”. Sigur, data viitoare draga. Momentan lupt doar pentru a gusta viata, pentru a trai momentul, pentru a realiza ca traiesc. Eu de asta lupt. Pentru a fi liber, neconstrans de altii sau altele, necicalit la cap zilnic, ne futut la melodie. Amin.

hehe mi-era dor – asa ca de adio blog

fantezii sub ploaia de meteoriti

6 ani au trecut de cand am vazut-o prima data. Dupa 3 luni intense a trebuie sa plece inapoi in Italia, la parintii ei. Am incercat sa pastram legatura, insa relatiile la distanta sunt la fel de sensibile ca o floare de cactus. Cu timpul ne-am rezumat numai la mesaje, apeluri pe telefon, mail-uri ocazionale. Dupa 6 ani ma suna si imi spune ca vine in vacanta in romania. Am fost deacord sa ma intalnesc cu ea, dar am luat inca un prieten, ca sa nu para suspect pentru cineva. Sase ani e mult si asteptand-o aveam emotii, ca nu o voi mai recunoaste. Cand a intrat insa in barul respectiv s-a intamplat exact ca in cantecul lui Jace Everett: “When you came in the air went out”. Exact asta am simtit, un gol in stomac si un nod in gat. Imi aduceam pe rand aminte de toate motivele pentru care am fost indragostit de ea: parul carliontat, tenul aramiu, ochii mari si caprui. S-a uitat de jur imprejur si a venit incet la masa noastra.
- Buna Mircea.
I-am intors urarea si l-am prezentat pe amicul meu, care imi doream din ce in ce mai mult sa nu fi venit. 3 becks fiecare si 1 ora jumate mai tarziu reusisem cat de cat sa recuperam timpul pierdut. Cu un gest familiar, inofensiv si inocent intinde mana spre mana mea si ma priveste in ochi: “Ce facem acum?”. Ma uit usor spre amicul meu care a inteles perfect privirea si a raspuns resemnat: “eu cam trebuie sa plec, am o gramada de treaba dimineata”. Iesim din bar si se opreste in fata taxiului. Ma prinde cu mana de ceafa si imi sopteste la ureche:”deci? ce facem?”. Eram in cumpana, pe de o parte ratiunea imi spunea sa “walk away” dar instinctul imi imfingea ace in inima si imi facea pulsul sa o ia razna. Ii raspund oarecum nesigur pe mine:”pai in seara asta e ploaie de meteoriti, nu ai vrea sa mergem la mine sa o vedem?” Spre surprinderea mea nu am intampinat absolut nici o rezistenta din partea ei. M-a luat usor de mana si am pornit spre casa. Ne-am oprit in curte, ne-am asezat pe banca si am inceput sa ma uit nevinovat spre cer. S-a aplecat spre mine si mi-a spus cu accentul ei funny italienesc: “chiar ai de gand sa te uiti dupa stele cand…”. I-am oprit fraza la jumatate printr-un sarut lung si pasional, un sarut incarcat de greutatea acelor 6 ani. Tot ce a urmat apoi a fost de la sine. Plini de sudoare si extenuati de efortul “dublu” ne-am privit in ochi unul pe altul si nu ne-am mai despartit buzele pentru mult timp. Pur si simplu stateam goi, trup peste trup, fara nici o grija si fara nici o remuscare.
Toate acestea insa s-au intamplat doar in mintea mea, o simpla si nevinovata fantezie. Una din multele fantezii care daca sunteti cuminti si draguti le voi imparti cu voi. ARRIVEDERCI!

ceva funny sa mearga cu depresiile

Femeia este un privilegiu, nu un drept

Am stat putin sa ma gandesc la un titlu cat de cat adecvat pentru postul meu. Un post inspirat din viata de zi cu zi, din drama de a fi femeie. Nu sunt un feminist si nici nu ma declar misogin. Din acest motiv am hotarat sa imi spun si eu parerea, relativ obiectiva, fata de acest subiect.
O mica lectie de istorie nu strica niciodata. Incepand cu epoca de piatra, civilizatia umana a fost una bazata pe matriarhat. Motivul este destul de simplu: pe atunci se stia cu exactitate cine este mama unui copil, dar daca il intrebai cine este tatal, nu stia sa-ti raspunda. De-alungul istoriei, o serie de factori au dus la cristalizarea unui alt tip de ierarhizare sociala, cea bazata pe familie. Printre acei factori se numara: religia, centralizarea statala, bogatiile acumulate pe parcursul dezvoltarii comertului etc. Cert este ca barbatul, trezindu-se in casa lui si fiind doar el si femei’sa s-a gandit el asa ca e destul de mare si tare ca sa fie el capu’ familiei. Zis si facut. Asta pana secolul trecut, cand din cauza celor doua razboaie, multi dintre barbati au dat coltu si femeile s-au trezit singure cu cate 4-5 plozi. Femeile s-au pus pe treaba, au muncit in 2 schimburi si au reusit sa intretina si pe aia mici ce tipau dupa o gura de paine. Dovada vie suntem noi, cei care respiram astazi. Dandu-si seama ca rolul lor nu este atat de important pe cat credeau ei, barbatilor a inceput sa le cam dea cu punct si virgula. Pusi in situatia de a ceda suprematia familiei in favoarea sexului slab, barbatul a pus mana pe par si a indreptat situatia. Asta pentru ca in filosofia de viata a unui barbat obisnuit nu exista termenul de egalitate cu femeia.
Usor usor ne apropiem de subiectul caldut si umed al postului nostru. Cum bine stim, Romania este in urma cu 50 de ani fata de restul lumii care conteaza. Si nu ma refer la strazi, blocuri, poduri sau cai ferate. Ma refer in primul rand la mentalitate. Daca ati lua frumos si ati cauta referinte la conditia femeii de acum 50 de ani ati ramane stupediati cat de inapoiat puteti sa ganditi. Sunteti multi astia care dati cu pietre in femei pentru ca sunt mai inteligente ca voi. Unele, nu toate. Ironia sortii este ca nimeni n-are nimic cu alea proaste, dar “alea destepte sunt toate curve”. Romanilor le trebuie inca 2-3 generatii sa poata gandi sanatos. Daca va gandititi ca aia de ies din tara si iau contact cu stilul de viata occidental invata ceva, va inselati amarnic. Aia deabia asteapta sa ajunga acasa, sa-si futa nevasta si sa-i administreze o “corectie” daca cumva s-a hotarat sa nu-l mai astepte. Pentru de-al de astia, femeia reprezinta o unealta, un accesoriu electrocasnic, buna la facut/crescut/hranit copii, buna la hranit/spalat/calcat/facut curat si cam atat. Hehe? Incepe sa capete sens faptul ca 90% dintre romance se duc ca menajere prin alte tari nu? Pai normal, Romania este pepiniera perfecta de menajere.
E o pierdere de timp sa vorbesc despre conditia femeii in romania. De ce? Pentru ca nu exista asa ceva. Daca eu, care am trait o viata la oras, unde oamenii au pretentii ca-s civilizati si morali, eu care de mic am fost invatat sa pretuiesc femeile, sa le vad ca o binecuvantare in viata unui barbat, privesc cu stupoare ororile de zi cu zi care se pretrec in jurul meu si din pacate nu pot sa schimb nimic. Pot doar sa evit sa fac eu ceea ce fac aia si sa-mi tratez femeia care va fi in viata mea cu respectul cuvenit.